Fortificaţiile din jurul bisericii din Biertan sunt considerate cele mai puternice din Transilvania de la o cetate ţărănească (patrimoniu UNESCO).

În bastionul estic era pe vremuri carcera unde erau inchisi soţii şi soţiile care se certau. Li se dădea o singură farfurie, lingură, furculiţă, cană şi un singur pat pe timpul şederii. De obicei, ieşeau de acolo împăcaţi, fără a se mai apela la justiţie.

De asemenea, la capătul terminal al scării care duce spre biserică, se poate vedea un bolovan mare de piatră, pe care, duminica erau aşezaţi cei care făceau „rele” în timpul săptămânii. Era un mijloc eficient de a-i educa şi integra în colectivitatea aşezării.

De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţionează şi astăzi.

Aici se află o bogată colecţie de documente originale din secolele XV-XVII, argintărie şi lucrări de artă decorativă, semnificative pentru civilizaţia saşilor transilvăneni.

Piesa de rezistenţă a bisericii din Biertan este altarul poliptic, cel mai mare din Transilvania, alcătuit din 28 de panouri realizate între 1482 şi 1513 de un pictor care s-a format probabil în ambianţa culturală din Viena şi Nuremberg.

În centrul altarului se află sculpturi reprezentând un crucifix cu Iisus şi Fecioara Maria Magdalena îmbrăţişând crucea.